cine eşti când nu mai eşti?

Privesc pacea pe care o are mâtzushka mea când doarme. Întinsă…breathing in…breathing out…so slowly…so deep…so far… away in a dreamland. Privesc mizeria psihoemoţională în care păşesc de ani nebuni. Sub egida fight-or-flight. Şanţuri adâncite pe frunte, la coada ochiului care nu mai zâmbeşte. Şi totuşi o face. Totul curge la fel atâta vreme cât respir. Respir mai sacadat. Mai greu. Mai leneş. Mai miserumpist. Toată … Continue reading cine eşti când nu mai eşti?

Minte-mă şi spune-mi că va fi bine

Când încetăm a dansa, începe haosul. Nu mai eşti fluid. Începi să priveşti în urma paşilor tăi, să-i socoteşti, să-ţi aminteşti dacă ai făcut rotaţia corectă, dacă numărătoarea a fost conform instructajului. Atunci nu-ţi mai priveşti partenerul în ochi, uiţi că ai palmele în palmele sale, intri în panică şi ai respiraţia sacadată…te împiedici. Te enervează această bâlbâială şi te opreşti. Scotoceşti după nişte cuvinte … Continue reading Minte-mă şi spune-mi că va fi bine

MI(I)CIME

Sunt mii. Mici. Din Ignoranţă. Din Superficialitate. Din frică. Măşti ambulante care servesc societăţii, servesc ţie, servesc lor. Şi bufonii, precum măştile, sunt scoşi la rampă. Se descurcă aproape perfect în orice condiţii, în orice context, atâta vreme cât nu au valori care să le coordoneze mintea, afectivitate care să îi transforme în umani, au doar minte coordonată de minte. Orice vine din exterior ca … Continue reading MI(I)CIME

Sunt visul oricărui bărbat

    Câte grimase ai schiţat până să citeşti primul rând? * Câteva dintre voi ştiţi ce înseamnă, câţiva dintre voi…n-aţi ştiut nici că visaţi. * ” Eşti extraordinară! Cu tine e…altfel.” “Cu tine pot să vorbesc orice, mă simt plin de viaţă, încrezător.” “M-ai ajutat să mă descopăr. Acum pot să îmi exprim sentimentele. Îţi sunt recunoscător pentru eternitate.” “Eşti….!!!! Muză! De uns pe … Continue reading Sunt visul oricărui bărbat