cine eşti când nu mai eşti?

Privesc pacea pe care o are mâtzushka mea când doarme. Întinsă…breathing in…breathing out…so slowly…so deep…so far… away in a dreamland. Privesc mizeria psihoemoţională în care păşesc de ani nebuni. Sub egida fight-or-flight. Şanţuri adâncite pe frunte, la coada ochiului care nu mai zâmbeşte. Şi totuşi o face. Totul curge la fel atâta vreme cât respir. Respir mai sacadat. Mai greu. Mai leneş. Mai miserumpist. Toată … Continue reading cine eşti când nu mai eşti?

Minte-mă şi spune-mi că va fi bine

Când încetăm a dansa, începe haosul. Nu mai eşti fluid. Începi să priveşti în urma paşilor tăi, să-i socoteşti, să-ţi aminteşti dacă ai făcut rotaţia corectă, dacă numărătoarea a fost conform instructajului. Atunci nu-ţi mai priveşti partenerul în ochi, uiţi că ai palmele în palmele sale, intri în panică şi ai respiraţia sacadată…te împiedici. Te enervează această bâlbâială şi te opreşti. Scotoceşti după nişte cuvinte … Continue reading Minte-mă şi spune-mi că va fi bine

Sunt visul oricărui bărbat

    Câte grimase ai schiţat până să citeşti primul rând? * Câteva dintre voi ştiţi ce înseamnă, câţiva dintre voi…n-aţi ştiut nici că visaţi. * ” Eşti extraordinară! Cu tine e…altfel.” “Cu tine pot să vorbesc orice, mă simt plin de viaţă, încrezător.” “M-ai ajutat să mă descopăr. Acum pot să îmi exprim sentimentele. Îţi sunt recunoscător pentru eternitate.” “Eşti….!!!! Muză! De uns pe … Continue reading Sunt visul oricărui bărbat

Un Doi

Scriu imagini pe buze. În urechi schiţez Momente. O pană indigo de răţoi mângâie un obraz- nehotărât- gestul unei mâini cu degete răsfirate unde firul de nisip curge de-alungul frunţii- alchimic- aluviuni de timp trecut/ petrecut în spaţiul dintre două corpuri. Braţe de şarpe pe autostrada Sufletului aleargă apusuri fecundate în oglinda laterală. În palmă se reconfigurează traseul Pe-asfalt nemarcat în alb.   De moarte … Continue reading Un Doi