Viaţa e dintotdeauna o artă, de aceea nu o înţeleg toţi.

 

Azi e generaţia copy paste. Demult se numea mimesis. Acum e mimetism.

Oamenii copiază. Se copiază.

Nu ar fi fost o problemă reală dacă şi gândesc înainte să expună orice.

Mi se dă să întâlnesc, în orice oră din zi, oameni, poveşti, vieţi. Oameni cu poveşti, dar fără viaţă.
Mă opresc acum doar la un aspect. Feminin. Pentru că ceasul ticăie şi în curând îmi iau zborul spre un episod din viaţa mea şi am de umblat prin nămeţi.

Un prea mare procentaj de femei nu vor să le fie bine. Trăiesc un autosabotaj zilnic, săptămânal şi îl amplifică oriunde s-ar afla. Simptomele principale sunt scuzele infinite şi lenea. Printre scuze se află: durere de cap, toamna şi iarna, răceală, gripă, teroare de virusuri, patinajul neartistic, prea multe haine de îmbrăcat, de dat jos, primăvara- vara li se declanşează alergii închipuite, vertij, bufeuri, apoi e prea cald, nu ies din casă şi nu beau apă pentru a nu transpira, altele nu vor să îşi expună pielea fragilă la soare sau la radiaţii extraterestre. Nu suportă să fie atinse de alţi oameni, să se simtă înghesuite şi astfel dezvoltă ceva şi mai frumos, mai măreţ. Agorafobie. Xenofobie.

Aceste doamne se duc totuşi la serviciu, la activităţi care le solicită prezenţa, nu din alegere personală, ci tot trimise pentru a servi scopurilor altora. Şi totuşi respiră. Într-o apatie generală, respiră. Din punct de vedere tehnic nu le lipseşte nimic. Poate doar un bărbat care să le regleze hormonal. Mental. Dar, ca acest „Făt-frumos” să apară, trebuie să se simtă şi el atras de ceva. Cu siguranţă apatia lor nu e o dulceaţă. Lipsa unei bucurii interioare nu e seducătoare. Deloc.
Ca să ieşi din starea de confort, e necesar SĂ IEŞI. Oricâte ai auzi în jurul tău, oricâte episoade de ajutor ţi-ar veni pe tavă, nimic nu mişcă fără să mişti. Pentru că dincolo de a auzi, trebuie să asculţi şi să înţelegi. Să înţelegi că ai o problema şi că se poate rezolva. O poţi rezolva. Deschide uşa la colivie şi fă lucrurile care îţi plac şi din diverse motive le-ai tot amânat. Fă lucrurile altfel. Scrie cu stânga, coboară sau urcă trepte în loc să iei liftul mereu. Mergi la dans. Aleargă. Dă cu pumnii în sacul de box. Du-te două zile la munte şi nu sta în cabană. Fă sex. Mult sex. Nu aştepta să vină minunatul din poveste şi să-ţi îndeplinească listele moştenite de la străbunica. Împinge-ţi limitele pe care singură ţi le-ai setat.

Scriu asta pentru tine, FEMEIE. Pentru că eu m-am săturat să te văd pe străzi adulmecând asfaltul cu privirea, pentru că te duci posomorâtă acasă, la copii, la un eventual soţ. Pentru că nu emani nimic care să strălucească. Pentru că ai uitat ce înseamnă să zâmbeşti. Nu te amăgi, nu te va învaţă nimeni şi nu-ţi va reaminti nimeni. Poate doar o nebună care se mai apucă să-ţi scrie pe un blog. Din care, probabil, vei citi titlul şi primul paragraf şi vei fugi speriată de vreo oglindă care ţi se va pune în faţă. Potoleşte-te. Viaţa nu e un călăul şi tu nu eşti o victimă.

1

Mâine dimineaţă dă drumul la muzică, ţine periuţa de dinţi în mâna stânga, fii caraghioasă. Zâmbeşte şi priveşte-te. Viaţa ta poate începe la orice vârstă. E mai bine aşa decât să nu o cunoşti vreodată. Să faci perfect ceea ce ştii să faci aproape perfect. Eşti mai mult decât credeai că poţi fi. Dar gândeşte. Învaţă să înveţi. Ai nevoie să îţi păstrezi mintea intactă şi inima cu poftă de iubire.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s