Între valve

-Așteaptă-mă.

Mă ridic de lângă tine pentru a merge în bucătărie să mai torn o ceașca de ceai. Doar pentru mine, de data aceasta. E atât de bine la 1 noaptea. Când pot asculta fiecare sunet de chibrit atins de cutiuța sa pentru a-mi menține focul din inimă. Magia e neîncăpătoare. La fel și flacăra. Rămâne suspendată în privirea mea. Până la jumătatea bățului. Îmi aduc aminte că trebuie să aprind ceva. Da, aragazul!

Îmi las spatele atins de elemenții caloriferului. Frige.

Zâmbesc ca mai devreme. Când m-ai prins de șolduri și am simțit aceeași fierbințeală. Dar nu erai calorifer. Nu am aprins becul când am venit și privesc acum flacăra albastră, vie…

Dau la o parte perdeaua și…NINGE! Focul e gelos acum fiindcă l-am lăsat pentru albul nestingherit. Virgin. Și sufletele din spatele beculețelor din balcoane habar n-au că flacăra albastră de la aragaz nu topește fulgii de zăpadă.

Deschid și geamul pentru a atinge prospețimea de inspirat. Sunt atât de fericită, nu de previziunile despre care m-au informat prietenii informați din alte surse, dar pentru că ești aici. Mă întorc în cameră să-ți “shar-uiesc” molecule de oxigen.

Roșie în obraji, țopăi până la canapeaua dintre valvele inimii mele. Mă arunc pe tine și-ți astup buzele cu praf rece de zăpada.

-Wt*??!   
 
exclamăm amândoi în râsete de inedit
 
– Unde e ceaiul?
 
 …
 
– Ooops! Ceaiul…

4

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s